Tema femeilor de confort este un subiect extrem de controversat în Coreea și în prezent, femeile cerându-le niponilor încontinuu să-și asume responsabilitatea pentru cele petrecute în timpul războiului. Mulți simpatizează cu acestea și participă la proteste, încercând din răsputeri să-i ajute să-și câștige dreptatea. În articolul de astăzi veți putea afla prin ce au trecut mai exact femeile de confort și la ce se așteaptă din partea japonezilor.

Data trecută vă povesteam că aceste femei au ajuns în Japonia ori pentru că au fost păcălite, ori împotriva voinței lor, fiind răpite de soldații japonezi. Cele care au fost de acord să meargă și să “lucreze” în țară niponă, aveau așteptări mari și plecau cu un zâmbet pe buze. Femeile de confort care au supraviețuit povestesc că li s-a spus să meargă într-un loc anume unde cineva le va aștepta deja, de nu, va veni după ele și le va duce în Japonia. Coreencele au rămas surprinse atunci când au văzut că s-au adunat multe femei în locul respectiv, dar credeau că erau multe locuri de muncă disponibile în Japonia și multe care visau la un trăi mai bun, așa că nu se prea preocupau de acest lucru. Astfel, niciuna nu și-a dat seama că în viață lor urma să aibă loc cea mai mare întorsătură. Japonezii care au venit să le “colecteze”, le-au luat toate actele, promițându-le că le vor primi înapoi atunci când ajung în țara niponă. Însă aceasta era încă o minciună, căci nu și-au mai văzut niciodată actele și nici de ar fi vrut, nu au mai avut cum să se întoarcă în țară natală.

Supraviețuitoarele mai povestesc cu amărăciune că cele care erau frumoase, trebuiau să “servească” între 20-30 de soldați zilnic. Li se făceau poze și japonezii puteau să aleagă dintre ele, dar cele frumoase erau alese cel mai des. Deoarece erau nevoite să satisfacă atât de mulți soldați zilnic, acestea povestesc că de multe ori cutiuța care se afla în cameră și care era pentru prezervative rămânea goală. De aceea, din teamă că vor rămâne însărcinate și știind că nu pot refuză niciun “client” fără să fie pedepsite, au mințit că suferă de o boală severă și contagioasă. În acest caz, au fost trimise imediat la doctorul militar, iar dacă acesta afirma că nu sufereau de nicio boală, trebuiau să satisfacă fiecare soldat care le aștepta.

Din cauza nepăsării, multe femei au rămas însărcinate, dar chiar și așa, acest lucru nu însemna că nu mai erau femei de confort. Ba mai mult, când japonezii au aflat că erau însărcinate, le tăiau burta ca să piardă sarcina și multe dintre ele și-au pierdut și viața, ori din cauza sângerării până la moarte, ori din cauza unor infecții. Altele au supraviețuit, însă au rămas cu cicatrici mari și urâte care le amintesc de acele vremuri crunte tot restul vieții lor. O parte dintre ele au rămas și infertile. Unii soldați japonezi erau extrem de violenți și le făcea plăcere să le tortureze pe aceste biete femei. Dacă nu se simțeau bine, erau nevoite să-i implore pe soldați să cheme doctorul militar, însă dacă spuneau că nu pot întreține relații sexuale cu ei din cauza unei boli contagioase, erau duse imediat la doctor ca acesta să-i examineze și să confirme acest lucru.

De aici se vede că japonezii își permiteau să tortureze femeile și acestea puteau să-și piardă viață, de exemplu, din cauza sângerării și altor violențe induse, însă dacă acestea nu erau induse de ei, atunci făceau tot posibilul să le vindece ca să nu le piardă. Pe scurt, nu “aveau voie să-și piardă viața din cauza unei boli și nu aveau voie să se sinucidă”, dar japonezii aveau voie să le trateze așa cum voiau și când doreau ei, ceea ce înseamnă că puteau părăsi această lume doar dacă “primeau permisiune”. Erau păzite încontinuu ca să nu aibă ocazia să găsească vreun obiect cu care să se sinucidă sau să scape din acel loc. Erau tratate ca și sclave în adevăratul sens al cuvântului, viața lor aflându-se în mâinile niponilor.

După ce războiul a luat sfârșit, supraviețuitoarele au protestat ani la rând, proteste ce continuă și în prezent. Tot ce își doresc aceste femei este ca japonezii să-și ceară scuze sincere, într-un mod oficial. Deși pare un gest mic, în Asia acesta înseamnă de obicei foarte mult.

Deși femeile au suferit extrem de mult și timpul nu mai poate fi dat înapoi, dacă japonezii și-ar cere scuze, s-ar simți puțin mai bine măcar în suflet. Trebuie știut că după ce victimele au intentat un proces împotriva Japoniei și luptau pentru drepturile lor dorind ca adevărul să iasă la iveală și lumea să afle de cruzimile prin care au fost forțate să treacă, Japonia continua să susțină că ei sunt nevinovați. Aceștia afirmau că ei nu se ocupau de recrutarea femeilor și în armată nu funcționa niciun bordel, așa că nu trebuie să dea dovadă de responsabilitate militară. Totuși, în 1992 s-au găsit documente care susțineau că japonezii aveau bordeluri și aduceau femei în Japonia care ulterior deveneau sclave sexuale. Astfel, Japonia nu mai putea nega nimic, și-a cerut scuze în numele tuturor soldaților japonezi și a fost de acord să le compenseze cu bani pe cele 46 victime care au supraviețuit. Însă aceste femei au refuzat banii, susținând că aceștia nu o să le facă să uite niciodată prin ce au trecut, durerea lor nu poate fi compensată astfel, ba mai mult, este inacceptabil ca aceștia să-și ceară iertare prin această modalitate nesinceră.

Coreenii și japonezii nu se pot înțelege nici în prezent. Cu toate acestea, cele două țări afirmă că sunt în totalitate de partea femeilor de confort și doresc să se ajungă la o înțelegere ca să se poată pune capăt acestei discuții. Însă, femeile susțin că după atâția ani nici semenii lor nu înțeleg prin ce au trecut și nu este ceva ce poate fi rezolvat de guvern. Ele nu doresc ca guvernul să vorbească în numele lor și să se ajungă la o înțelegere atât de ușor, adică să accepte banii de compensație ca după aceea să fie liniște. Banii nu o să le mulțumească niciodată și nici nepăsarea de după.

Victimele locuiesc împreună într-un centru pentru femei de confort care se află chiar lângă un muzeu în care oamenii pot afla despre experiențele lor. Coreenii au ridicat o statuie în numele acestora care simbolizează o femeie tânăra, adică inocentă și viața simplă pe care a dus-o înainte să fie “pătată”. Coreenii continuă să participe la proteste, susținând femeile de confort. Ei susțin că japonezii ar trebui să dovedească prin fapte cât de rău le pare pentru ceea ce le-au făcut, pentru toată umilința, durerea și traumele pe care le-au cauzat timp de atâția ani și nu să le ofere bani de compensație.

Femeile de confort, deși foarte vârstnice, unele chiar bolnave, nu cedează nici după mai bine de 60 de ani. Însă, fie vorba de scuze sincere sau fapte, pare că japonezii nu vor putea să le câștige iertarea femeilor de confort niciodată și este și de așteptat. Sperăm totuși cu toții că acestea vor putea să-și petreacă bătrânețea în liniște și pace.