În cultura coreeană, servirea mesei este considerată a fi un eveniment mai mult cultural și social și mai puțin culinar, fiind uneori asemănat cu o sărbătoare. De aceea, mulți dintre pionierii fenomenului mukbang (sau mokbang) au realizat (la început) transmisiuni în direct, interacționând în timp real cu urmăritorii prin intermediul platformelor de live streaming.
Fenomenul mukbang a luat naștere în Coreea de Sud și a avut la baza o idee prin care pot fi îmbinate două pasiuni în una singură: cea pentru producția video și cea culinară. Conceptul a avut un impact atât de mare asupra mediului online, încât a fost preluat de americani, iar mai apoi de persoane din întreaga lume. Astfel, tinerii au devenit faimoși în mediul online cu ajutorul mâncării și a pasiunii lor pentru gastronomie. Dar în ce constă, mai exact, această activitate și în ce context are ea loc?
În prezent, posesori ai canalelor de Youtube din întreaga lume obțin milioane de vizualizări pentru că fac producție video în timp ce consumă cantități mari de alimente. Ulterior rezultatul este împărtășit cu urmăritorii lor, apreciat, share-uit și devenit popular, iar asta aduce câștiguri financiare protagonistului.
Deși a luat naștere în Coreea de Sud, mukbang nu presupune consumul unor preparate tradiționale coreene, ci dimpotrivă, gama de alimente care poate fi consumată este una foarte variată. Conținutul video poate fi împărțit în categorii specifice precum: pizza, fast-food sau pește. Mulți urmăritori consideră că acest fenomen numit și „mâncat social” (social eating) îi face să simtă că au companie la masă. Acest aspect este unul adevărat, deoarece conceptul nu se rezumă doar la consumul de preparate, ci și la stabilirea unei interacțiuni (sau chiar relații) cu urmăritorii.
De ce aleg cei prezenți pe Youtube să facă acest lucru? În primul rând iubesc mâncarea și adoră să mănânce, iar în al doilea rând este o metodă foarte ușoară de a deveni popular într-un timp foarte scurt. Acest tip de activitate nu are la baza un proiect bine structurat sau o planificare detaliată. Tot ce trebuie să facă este să poată mânca și să susțină un monolog care să capteze atenția publicului.
Singurele resurse de care au nevoie sunt un canal de Youtube și o masă îmbelșugată din care să mănânce în timp ce abordează subiecte distincte. O particularitate a acestor mese copioase pe care le servesc în fața camerei video este accentuarea sunetelor produse de corpul uman, precum sorbitul și mestecatul zgomotos care nu reprezintă un impediment în calea obținerii faimei.
Fenomenul este atât de popular și de apreciat în Coreea de Sud, încât posesorii de canale de Youtube își pot câștiga existența din această activitate. Un caz concludent este cel al unei persoane care, după încheierea activității de „broadcast jockey”, a declarat faptul că venitul ei lunar ajunsese la suma de 9.000 de dolari.
